Operatia adecurs bine. In mod miraculos, puiul se trezise si incepuse sa isi miste membrele. Cand am ajuns acasa se ridica in picioruse si se tara prin cusca. Deja eram sigura se va termina totul cu bine. L-am lasat sa se odiheasca si sa isi revina. Cu cateva minte in urma am observat ca membrele ii erau intepenite. Am crezut ca este de la anestezie. Deasemenea era un pic rece. L-am mutat intr-un prosopel pentru a se mai incalzi. I-am vorbit, i-am masat manutele, l-am privit. Din cand in cand isi mai misca piciorusul si labuta. Respira repede. Ai mei au plecat in sufragerie si eu am ramas in continuare cu el. Poate pare o prostie, dar am inceput sa imit sunetul pe care il facea cand ne jucam. Si el mi-a raspuns. Apoi,imediat, au urmat spasmele. M-am speriat. Am crezut ca sunt de la anestezie dar cand s-au oprit am vazut ca nu mai respira. Am pus mana pe el...era moale. L-am luat in brate si am vazut ca murise. Nu vroiam sa cred.
Am stat asa cu el in brate si am incercat sa-i repornesc inima.Aveam senzatia ca incepuse sa respire foarte usor. Dar era doar imaginatia mea. L-am pus in casuta lui de sus pentru ultima oara. Maine il inmormantez.
Astazi este ziua in care eu si Vladi implinim 5 ani fericiti.
3 comentarii:
imi pare rau pentru puiul tau, dar nu te lasa coplesita de tristete.
cu timpul totul va trece.
in schimb bucura-te pentru cei 5 ani fericiti:)
5 ani?wow!felicitari!sunteti tari!tineti-o tot asa!
NU pot sa nu ma las coplesita de tristete. Il iubeam nespus. ra un membru al familiei..si va ramane unul. Odata cu el s-a dus si ceva din mine. Il iubesc.
Acum mereu de ziua noastra o sa ne amintim de el..
Imi pare foarte rau ca a murit. :( E pacat ca dupa ce a trecut prin atatea totusi s-a terminat asa...
Trimiteți un comentariu