marți, 1 iulie 2008

Gaudeamus

Astazi am fost la decernarea diplomelor proaspetilor absolventi ai facultatii de Cibernetica din Ase..Fiecare specializare a intrat in sala bineinteles in ritmurile binecunoscutului Gaudeamus -imnul studentilor. Mandrii pana peste cap si emotionati nevoie mare.
Acest cantec trezeste un anumit sentiment de mandrie si respect datorita faptului ca odata cu fredonarea lui se incheie o perioada frumoasa a vietii fiecarui student.

V-ati intrebat vreodata ce inseamna efectiv aceste cuvinte? De ce va simtitiu mandrii cand il fredonati?

Gaudeamus igitur,
Juvenes dum sumus;
Post jucundam juventutem,
Post molestam senectutem
Nos habebit humus!

Vita nostra brevis est,
Brevi finietur,
Venit mors velociter,
Rapit nos atrociter,
Nemini parcetur.

Ubi sunt qui ante
Nos in mundo fuere?
Vadite ad superos,
Transite ad inferos,
Ubi iam fuere.

Vivat academia,
Vivant professores,
Vivat membrum quodlibet,
Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore!


Vivant omnes virgines
Faciles, formosae,
Vivant et mulieres,
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae!

Vivat et respublica
Et qui illam regit,
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas,
Quae nos hic protegit!


Pereat tristitia,
Pereant osores,
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius,
Atque irrisores!

Quis confluxus hodie
Academicorum?
E longinquo convenerunt,
Protinusque successerunt
In commune forum;

Vivat nostra societas,
Vivant studiosi
Crescat una veritas,
Floreat fraternitas,
Patriae prosperitas.

Alma Mater floreat,
Quae nos educavit;
Caros et commilitones,
Dissitas in regiones
Sparsos, congregavit;


Mai sunteti p-aici? Ok..


Uitati aici si traducerea...

Să ne bucurăm, aşadar,
Cît încă suntem tineri
Fiindcă dup-o tinereţe agitată,
Şi-o bătrîneţe-ngreunată,
Ţărîna ne va avea pe toţi.

Viaţa ne este scurtă
Va fi terminată prea curînd,
Moartea vine fulgerător
Atroce ne agaţă-n ghearele-i.
Nimeni nu-i cruţat de-aceasta.

Unde-s, oare
Cei ce-au trăit înainte-ne?
Poţi s-ajungi pînă-n Ceruri
Sau să păseşti prin Iad
De doreşti să-i revezi.

Trăiască şcoala!
Trăiască profesorii!
Trăiască fiecare-ntrebător!
Trăiască fiecare-ntrebătoare!
Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!

Trăiască toate fecioarele
Binevoitoare şi curate la suflet!
Trăiască, de-asemeni,
Femeile tandre, iubitoare
Şi pline de hărnicie!

Trăiască patria
Şi cei ce-o conduc!
Trăiască-ne oraşul
Şi binefăcătorii acestuia
Care, prin caritatea lor, ne oferă siguranţă!

Fie ca tristeţea să piară!
Fie ca urîtorii să piară!
Fie ca Diavolul să piară!
Fie ca oricine-i împotriva şcolii noastre,
Oricine-ar rîde de-aceasta, să piară!

Un cantec bun pentru atunci cand esti deprimat...:)))
Astazi se implineste o saptmana de cand l-am ingropat pe Ozi..Am inceput sa ma obisnuiesc cu lipsa lui, cu toate ca in fiecare seara cand ma culc ii spun noapte buna ( ca pe vremuri)... Am inceput sa am din nou o viata normala in societate fara izbucniri sentimentale. Cu toate acestea, va mai trece mult timp pana cand rana se va cicatriza..Frati-miu vrea un caine. Eu cred ca este o responsabilitate prea mare..nu stiu. Cu toate cami-as dori si eu. In momentul de fata nu stiu ce vreau.

miercuri, 25 iunie 2008

Un requiem superb, compus de un geniu..

">

marți, 24 iunie 2008

Ozi a murit

Operatia adecurs bine. In mod miraculos, puiul se trezise si incepuse sa isi miste membrele. Cand am ajuns acasa se ridica in picioruse si se tara prin cusca. Deja eram sigura se va termina totul cu bine. L-am lasat sa se odiheasca si sa isi revina. Cu cateva minte in urma am observat ca membrele ii erau intepenite. Am crezut ca este de la anestezie. Deasemenea era un pic rece. L-am mutat intr-un prosopel pentru a se mai incalzi. I-am vorbit, i-am masat manutele, l-am privit. Din cand in cand isi mai misca piciorusul si labuta. Respira repede. Ai mei au plecat in sufragerie si eu am ramas in continuare cu el. Poate pare o prostie, dar am inceput sa imit sunetul pe care il facea cand ne jucam. Si el mi-a raspuns. Apoi,imediat, au urmat spasmele. M-am speriat. Am crezut ca sunt de la anestezie dar cand s-au oprit am vazut ca nu mai respira. Am pus mana pe el...era moale. L-am luat in brate si am vazut ca murise. Nu vroiam sa cred.

Am stat asa cu el in brate si am incercat sa-i repornesc inima.Aveam senzatia ca incepuse sa respire foarte usor. Dar era doar imaginatia mea. L-am pus in casuta lui de sus pentru ultima oara. Maine il inmormantez.

Astazi este ziua in care eu si Vladi implinim 5 ani fericiti.